Maxim!

Cand am vazut subiectul am avut un deja vu. La subiectul III a cazut basmul exact ca in clasa a VIII-a.

Cu toate astea, au fost o gramada de indivizi si individe care n-au stiut despre ce e vorba

Zilele trecute am descoperit ceva fabulos. Ceva foarte tare, frate! Nu stiu eu cum sa va explic voua, dar e chiar beton! Intelegeti voi ce vreau sa spun.
Am descoperit ca am avut o colega deosebita. Mai deosebita ca celelalte colege, mai talentata ca restul colegelor din liceu si, foarte probabil, unica prin performantele ei scolare, dar si extrascolare.

Partea nasoala e ca am descoperit cam tarziu existenta ei. De fapt stiam eu ca exista in clasa, dar nu stiam ca e atat de speciala.

La o prima vedere pare o fata normala, banala.

La un simplu interviu, lucrurile se schimba. Ii descoperim adevarata personalitate, inclinatiile ei artistice, ce ii place, ce nu ii place si tot felul de chestii de genul asta.

Pe de alta parte, cica mama ei ar fi si ea la fel de speciala ca fiica ei si, totodata, foarte renumita. Stand de vorba cu o vecina si intreband-o daca a auzit de existenta mamei fetei amintite mai sus, aceasta mi-a raspuns sec: nu! ar trebui?
Revenind la subiect, aceasta fata unica are si veleitati artistice. Pe langa faptul ca ii place enorm sa cante la pian, cocheteaza si cu teatrul.

Printre altele, a aparut si in ziar. Trei ziare locale care au descris cu lux de amanunte performantele acestei eleve unice: a incheiat clasa a XII-a cu media 10 pe linie. Senzational! De parc-ar fi singura

Bine, foarte tare, dar nu e singura. Cred ca mai erau inca vreo trei colegi in clasa cu media 10. Dar 10 al ei > ca 10 al celoralati. Dovedit de habar n-am ce profesor universitar doctor in matematica.

Ma simt mandru ca am avut o astfel de colega.
Ii dedic cu multa caldura urmatoarea poezie!

Sus, pe scena de la scoala,
O găină mai domoala,
Şi cu ma-sa impilitata,
S-au suit gesticuland
Si din clontz cotcodocind:
- Ia te uită, mama draga,
Cine-i cea mai tare din scoala?

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amandoua
Să cotcodăcească-n ziare!
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Dar de sus, din corcoduş,
La’n'naltime agatata
Pitulându-se-ntre foi,
Mititica.. jucausa..
Le-a răspuns o pasarica:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…

Readaptare dupa Cati ca voi de George Toparceanu.

Se facea ca liceul nostru facea parte dintr-un program de simulari de incendiu. Cred ca si in prezent mai face parte, doar ca nu mai sunt bani pentru simulari.

Am fost anuntati cu cateva zile inainte de aceasta actiune, precizandu-ni-se si ora exacta la care urma sa se desfasoare simularea. Toate bune si frumoase pana in momentul in care suna alarma de incendiu.

Alarma suna, pe coridoare e galagie, se aud autospecialele pompierilor.
Mai era o singura problema: profesoara noastra de romana. Ea era foarte indignata si nu stia ce se petrece. Noi ii explicam cum ca e simulare de incendiu si trebuie sa iesim afara din scoala bla bla bla.
Raspunsul a fost pe masura:

No bine puiuci, stati ca mai am doua fraze, termin paragraful asta si iesim.

Concluziile le trageti singuri.